Ipocrizie
Ipocrizia este mai mult decât prefăcătorie, este o „artă”!
Să te prefaci că nu ştii ce se întâmplă este o necesitate uneori , când doreşti a te proteja sau a proteja o alta persoana.
Însă când simulezi a fi ceea ce nu eşti este simulacru!
M-am întrebat de multe ori, de ce se uzează de acest simulacru când nu este folosit ca o măsură de protecţie, de ce unii aleg să se prezinte în culori calde, când de fapt sunt opusul.Oare pe lângă faptul că sunt ipocriţi mai sunt şi infatuaţi, crezând că nimeni nu va putea să-i descopere?!?
Şi totuşi, un gest, o frază exprimată de nenumărate ori, chiar sub alte forme, pot fi dovezi mai mult decât concludente, pentru cei care au discernămînt.
De ce ar căuta să lase impresia de bunătate, candoare, puritate, sensibilitate, originalitate, inteligenţă fină, când ştiu că mai târziu sau mai devreme vor fi descoperiţi?!?
Ce anume îi motivează să persiste a se prezenta sub o formă ce nu are nimic în comun cu propriile lor trăsături de caracter???
Dacă nu aş face analiza amplă a acestui comportament, m-aş mulţumi cu un răspuns banal, răspunzându-mi că ipocrizia este parte a fiecărui ins.
Dar nu se poate, de aceea continui să analizez.
Cum am tovarăş un supraeu, plec capul ruşinată şi-mi spun că da, că şi eu am această trăsătură.
Aşa cum în oameni există gene care se activează doar la o interacţiune cu un câmp de forţe, tot aşa, gândesc, că trebuie să existe şi trăsături de caracter care nu sunt definitorii, dar pot deveni la o interacţiune cu anumite câmpuri de forţe umane sau inumane.
Nu i-aş condamna şi nici nu i-aş blama dacă ar uza de această "genă" a prefăcătoriei ca urmare a faptului ca au fost sinceri şi la sinceritate li s-a răspuns cu opusul acesteia, dacă ar încerca să protejeze interesele unei alte persoane sau s-ar proteja pe ei inşişi din motive temeinice, dacă ar uza de această "genă" fiind un caz fortuit.
Dar atunci când se uzează de acest comportament urmărind anumite interese simt că repugnarea este imperioasă.
Şi devine cu atât mai imperioasă cu cât aceste persoane "descoperite" fiind continuă a avea acelaşi comportament, ba se comportă cu şi mai mult "dramatism"(că doar atunci sunt la vedere), unele dintre ele mai au şi tupeul de a te întreba dacă le consideri şi pe ele ipocrite.
Mi s-a întâmplat de foarte multe ori în viaţă să mă aflu în astfel de situaţii.
Este dureros şi din pacate are grave repercursiuni asupra tuturor.
Soluţii sunt numeroase, dar "petele" rămân.
Rita Drumeş
Constanţa – 10 august 2011
0 comentarii
Scrie un comentariu!