Sinceritatea – arma cu doua taisuri

Sinceritatea – arma cu doua taisuri

Cand pronunti cuvantul sinceritate acesta produce reverberatii pana in cele mai tainice fibre ale fiintei, iar cand esti sincer pe deplin simti cum mintea ingenunchiaza in fata sufletului, permitandu-i acestuia sa se elibereze, caci cu totii simtim uneori nevoia unui catharsis.Cu totii avem cateodata nevoia unui umar pe care sa plangem, unei persoane careia sa ne confensam, in fata careia sa lasam garda jos.

Cat de eliberator poate fi sa te recunosti, sa te regasesti dincolo de masca, sa poti sa te arati asa cum esti tu, un tot compus din lumini si umbre.
Traim rar astfel de stari emotionale.
In general le dam curs in fata unui duhovnic personal sau in relatia cu divinitatea, deoarece reprimarea lor ne-a intrat in obisnuita.In relatiile uzuale sinceritatea se ofera mai greu si este primita (de multe ori) la fel de greu, cu neincredere.

Este apreciata de cei cu caracter si pusa sub semnul intrebarii de cei comuni.
Asadar… este o arma cu doua taisuri, caci nu toti oamenii stiu s-o aprecieze la justa sa valoare.
De aceea, desi sa fii sincer ar putea sa-ti fie benefic, sunt cazuri in care nu trebuie sa uzezi de sinceritate, mai ales acolo unde ea ar putea fi perceputa ca o jignire, caci se poate transforma dintr-un act ce se doreste eliberator intr-o cumplita agonie.
Fireste ca toti dorim sa ni se ofere sinceritate si cautam sa oferim la randul nostru (pe cat posibil), dar sa cautam sa uzam de sinceritate doar atunci cand este realmente necesara, caci nu degeaba spunea George Bernard Shaw “este foarte periculos sa fii sincer in conditiile in care nu esti si prost”. 

Rita Drumes
Constanta – 11 aprilie 2013

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

AdNow

loading...