TRUBADURII TRANSILVANIEI



TRUBADURII TRANSILVANIEI

“ în muzica trotuarului este o fascinaţie pe care un necunoscător nu o poate pricepe nicidecum”.



Trecând sâmbătă dinspre Casa Modei spre pasajul de la Mall-ul Tomis, moleşită de căldura amiezei, dar fericită că reuşisem să-mi iau un parfum mult dorit, ca prin ceaţă şi-au făcut loc către mintea mea acordurile unui vals, “Les valses de vienne” a lui  Francois Feldman.
Wow! Mi-a trecut brusc moleşeala şi nu doar pentru că era piesa cu pricina, ci pentru că într-un clasament al instrumentelor muzicale preferate de mine mandolina, chitara şi contrabasul, ocupă locul I.
Aşadar, stop! M-am oprit şi hop... privind în partea stângă, ce să văd?
Mă întâlnesc cu trecutul!
Venea în galop către mine, aducând cu el seara de 27 iunie a anului 2011. Seară în care, după multe luni de muncă în care nu avusesem decât când şi când câte o zi liber, realizasem că nu mă mai întâlnisem de multă vreme cu mine.
Mă regăsisem la umbra teilor ce străjuiau marginea b-dului Regina Elisabeta. Stând pe una dintre băncile aşezate deasupra falezei din Constanţa mă lăsasem purtată pe aripile valsului vienez interpretat de câţiva tineri.
Mă gândisem că era posibil ca tinerii  să fi venit la mare pentru distracţie şi căutând un mod facil de a-şi procura bani aleseseră să cânte pentru cei care nu ar fi rămas nepăsători la gestul lor.
Mă lăsasem pradă imaginaţiei încercând să-i găsesc în timp, peste ceva ani, amintindu-şi cu plăcere de acele clipe în care aduceau bucurie în sufletele unor semeni de-ai lor.
Privisem cu mare atenţie, în acea seară de sfârşit de iunie, către cei care treceau pe faleză reuşind să-i observ şi să-i împart în două categorii.
Prima era cea recunoscătoare tinerilor pentru spectacolul oferit, căutând să-i recompenseze cu o sumă modică sau un zâmbet, oferind fiecare după posibilităţi.
Cealaltă categorie era cea care alesese să-i privească cu condescendenţă.
Dar ceea ce mă impresionase atunci a fost faptul că ambele categorii fuseseră marcate de prezenţa tinerilor în acea seară.
Prin reprezentaţia oferită reuşiseră să nu lase nepăsătoare niciuna dintre cele două categorii.
Cred că nu este nevoie să mai spun din ce categorie făceam parte având în vedere că reîntâlnirea de sâmbătă m-a făcut să retrăiesc în câteva clipe o seară de neuitat.
În viaţă avem parte de o paletă vastă de întâmplări. Întâmplări care sub o formă sau alta ne marchează prezentul chiar dacă ele s-au petrecut cu mult timp în urmă.
 Avem parte de oameni care trecând prin viaţa noastră deşi vorbesc mult au atât de puţin să ne ofere ca amintire şi oameni care spun atât de multe uneori doar printr-o frază sau un acord muzical, cât pentru o viaţă.
La fel sunt şi tinerii acelei seri de neuitat.


Sâmbătă am aflat că trupa numără vreo douăzeci de componenţi, împrăştiaţi prin ţară. Şi-au spus Trubadurii Transilvaniei„ , deşi sunt bucureşteni, şi spun că “ în muzica trotuarului este o fascinaţie pe care un necunoscător nu o poate pricepe nicidecum”.
Nici arşiţa verii, nici vremea rece din celelalte anotimpuri nu-i poate opri să cânte câteva ore pe zi, până simt cum corzile le încing buricele degetelor, căci Trubadurii la fel ca înaintaşii lor, trubaduri, au strada în sânge.
Nu cântă pentru bani. Unii dintre ei au job, alţii învaţă să ajungă psihologi sau…
Nu au urmat şcoli de muzică şi cu toate acestea cântă la fel de bine precum artişti renumiţi tangouri, valsuri, cântece spaniole sau greceşti, ţigăneşti, populară şi nu în ultimul rând romanţe. Au ales să exprime prin muzica instrumentală trăiri interioare duse la cote maxime şi încă nu au găsit un solist care să poată să transmită prin vocea sa mesajul tuturor membrilor.
Cu ajutorul lui Gyuri Pascu au reuşit să scoată primul lor CD, dar asta este deja parte din trecut, căci actualmente Trubadurii Transilvaniei se mândresc cu cel de-al treilea şi speră să-l scoată pe următorul atunci când vor reuşi să fie toţi împreună.
Le doresc la cât mai multe înaite şi le mulţumesc că fac parte dintr-un trecut atât de prezent în viaţa mea, cu atât mai mult cu cât pentru douăzeci şi cinci ron am unul dintre albumele lor care începe cu... aţi ghicit, “Les valses de vienne”!



                                                               un articol realizat de Rita DRUMEŞ
18 august 2013





CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

AdNow

loading...