Balenele din august
Sunt filme și cărți pe care ai dori să le revezi sau
să le recitești mereu și mereu pentru că-ți oferă de fiecare dată o altă perspectivă. Este ca și cum te
întorci într-o casă din care ai plecat cu mult timp în urmă, intri pe aceiași ușă, însă de fiecare dată soarele ce intră pe fereastră îți mai descoperă o latură a camerei pe care erai sigur că o cunoști îndeajuns încât să nu-ți mai rezerve
surprize. Poate că depinde de starea de spirit pe care o ai, poate că depinde
de felul cum te-ai maturizat între cele două reveniri sau poate că depinde de felul
în care te raportezi pe tine ca om sau viața ta la ceea ce revezi sau recitești.
Cine știe? Cert este că de fiecare dată pleci cu ceva în plus față de precedentele, dar niciodată cu mâna goală, pardon, cu
sufletul pustiit. TV 1000 are de ceva vreme în grila de programe un film pe
care l-am văzut și revăzut, „Balenele din august.” La o primă vizionare am concluzionat că este
unul dintre acele filme care au darul de a te atrage repede în interiorul
povestirii, riscând să-ți scape nuanțele subtile. Așadar, văzând pentru prima
dată povestea celor două surori, văduve, aflate în vacanță, în Philadelphia, pentru a celebra cea de-a 60 vară în care reveneau în
căsuța din Maine, rememorându-și trecutul în timp ce așteptau trecerea balenelor migratoare, am fost încântată de peisaje, de felul
admirabil în care Bette Davis interpretează rolul lui Libby Strong. Libby
Strong, una dintre cele două surori, care are permanent un set de replici acide,
pentru fiecare dintre cei cu care relaționează. Felul ei morocănos are la bază
imposibilitatea de-a mai vedea, fapt ce o determină să accepte ajutorul surorii
sale, Sarah Webber, interpretată de Lilian Gish. Revăzând filmul m-am convins
de faptul că Libby este personajul în jurul căruia se desfășoară narațiunea și
că deși Sarah reprezintă o prelungire a
mâinilor lui Libby, pieptănând-o, pregătindu-i ținuta sau masa, ea nu poate fi
un canal viabil de comunicare pentru aceasta, deoarece ea percepe lumea prin
sensibilitatea sa. Libby în schimb, în lumea sa bazată pe simțuri(cel al pipăitului și auzului), este cea
care-i dezvăluie adevăruri crude surorii sale. Ea este cea care-i atrage atenția
lui Sarah că Tisha(interpretată de Ann Sothern), prietena cu care aceasta alerga pe poduri în
tinerețe, nu-i pune la dispoziție casa sa în mod
dezinteresat, îndemnând-o astfel să o dea pe Libby spre îngrijire unicei sale fiice, ci pentru că la rândul ei
Tisha nu mai vede, asta împedicând-o să mai conducă singură mașina sau să desfășoare
alte activități domestice. Fapt de care Sarah se va
convinge spre finalul filmului, când Tisha bâjbâie în căutarea clanței la ieșirea
din casa din Maine, după ce venise cu un agent imobiliar, încercând prin gestul
ei deplasat să urgenteze vânzarea locuinței, determinând-o astfel pe Sarah să-i
devină ei ce era pentru Libby, însoțitoare. Impresionantă este scena în care
Sarah, după plecarea Tishei, ia portretul soțului său de pe masă, pentru a-l așeza pe etajera de deasupra șemineului, spunându-i că nu vor pleca nicăieri din casa lor. Cum la fel de
impresionantă este scena în care Libby, după ce ascultase cum Sarah l-a refuzat
categoric pe agentul imobiliar și s-a despărțit într-un mod rece de
Tisha, îi aprobă acesteia să facă o fereastră mai mare în casa din Maine, pentru ca prin ea lumina
soarelui de august să poata intra mai bine. De menționat este
faptul că Sarah nu dorea să-și părăsească sora pentru că îngrijirea ei i-ar fi fost povară, ci pentru că aceasta
nu-i înțelegea pofta de viață. Pentru că este clar că dintre cele două Sarah este cea care nu vrea să renunțe la
viață, spunându-i lui Libby că ea vrea să trăiască, să se bucure din plin de viață, când aceasta îi poveștește că visase că părinții lor venise să le ia. De remarcat este că pofta de
viață a lui Sarah pare să aibă efect benefic asupra lui Libby din moment ce
aceasta aprobă la final ca soarele să intre în căsuța din Maine pe o fereastră mai mare, chiar dacă ea nu va putea să vadă niciodată schimbarea ce avea
să se producă. Așa cum spuneam, sunt filme sau cărți pe care oricât le-aș revedea sau reciti tot le-aș mai revedea sau reciti, pentru că de fiecare dată îmi mai descoperă o
latură pe care nu am văzut-o mai înainte.
0 comentarii
Scrie un comentariu!