Fetele “rele” ajung unde vor ele



Mare parte dintre femeile generației mele am fost crescute în credință față de Dumnezeu; cu respect față de familie și societate; cu teama de-a fi supuse oprobriului public, dacă aduceam pe lume un copil fără să fi avut o relație legalizată. Am avut permanent deasupra capului o sabie imaginară a lui Damocles, pentru a ne aminti ce ni s-ar fi putut întâmpla, dacă am fi îndrăznit să ne lăsăm duse de val și ne-am fi lăsat deflorate de un altul decât cel care ar fi urmat să ne devină soț. Virginitatea noastră era darul cel mai de preț pe care puteam să-l oferim viitorului consort. Am fost crescute sub semnul fricii, cu un set bine delimitat de norme de la care nu aveam voie să ne abatem. Așa se face că femeia nu trebuia niciodată să fie ea cea care să invite bărbatul la film sau la plimbare; nu ne erau permise efuziunile sentimentale; nu aveam voie să abordăm subiecte profunde într-o conversație tête-à-tête și multe alte astfel de reguli. Nu aveam nici măcar dreptul de-a ne întreba de ce trebuia să urmăm astfel de obiceiuri, darămite să ne mai spunem vreun punct de vedere față de ele. Orice ieșire în afara tiparului însemna ostracizare. Și cum existau și câteva exemple elocvente, câteva femeie care îndrăzniseră să iasă în afara turmei, nu prea aveam curajul să ne asumăm responsabilitatea de a fi altfel decât majoritatea. Cum să crești frumos sau mai bine spus cu un mental sănătos, să te dezvolți armonios din punct de vedere emoțional, trăind într-un astfel de mediu? Era ca și cum am fi trăit permanent cu un drob de sare deasupra capului, un drob de sare care ar fi putut să cadă la cea mai mică abatere de la aceste consuetudini. Astăzi, vorba aceea, obiceiul s-a schimbat, vine fata la băiat”. Cu alte cuvinte, femeile din generația care i-a urmat generației mele sunt mai dezghețate, au evoluat într-un mediu complet diferit de al nostru și trebuie să recunosc că unele dintre ele chiar s-au dezvoltat frumos, și-au croit o viață reușită, demnă de respectul generației mele. Ele au înțeles că pentru a putea evolua spiritual, emoțional, trebuiau să depășească cutumele moștenite din generație în generație, să ne refuze pur și simplu moștenirea pe care vroiam să le-o lăsăm. Ne-au demonstrat că teama este cel mai distrugător sentiment uman, căci ea te face să bați pasul pe loc. Fie că este o teamă ancestrală, o teamă impusă sau o teamă de a nu deveni ridicol, dacă pui întrebări despre ceea ce nu cunoști. Ne-au învățat că ești mai ridicol, dacă pleci capul și porți în suflet povara unor dorințe neîmplinite, decât dacă îți asumi curajul responsabilității faptelor tale. Femeile de astăzi ne-au dat o lecție de curaj și cu toatele, cele din generația mea, ar trebui să le fim recunoscătoare pentru că ne-au făcut părtașe la acest moment unic, în care au dezavuat aceste cutume. Și toate astea pentru că ele au știut că fetele bune ajung în rai, însă cele rele, cu ghilimelele de rigoare, ajung unde vor ele. Unde anume? Acolo unde femeia are dreptul de a se manifesta firesc, normal, să decidă pentru viața ei.



CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

AdNow

loading...