Iubirea nu se vorbește, ci…



Iubirea nu se exprimă prin vorbe, ci se arată prin gesturi. Cum vine asta? Păi, dacă îmi spui de 10, 20, 100 de ori într-o zi că mă iubești și a doua zi ieși pe ușă trântind-o, pentru că nu ți-a plăcut ce am spus sau făcut, cum aș putea crede că mă iubești cu adevărat? Dacă îmi aduci flori și apoi ai uitat complet de existența mea, cum ar trebui să percep gestul tău? Da, știu că există și dragoste cu năbădăi sau că se mai spune că după o ceartă, o ieșire din tiparul cotidian, împăcarea este mai dulce ca oricând. Însă eu prefer să nu ies prea mult din tiparul cotidian, cel puțin în ce privește acest aspect al relației noastre. Prefer să nu-mi spui te iubesc decât atunci când simți că dacă nu exprimi aceste două cuvinte inima îți va exploda în piept. Prefer să nu-mi spui niciodată te iubesc, dar să-mi arăți prin gesturi că îți pasă de ceea ce simt; cum mă simt când îți spun că am o migrenă cruntă, iar tu nu auzi. Cum mă simt în astfel de momente care sunt rare, căci nu sunt femeia care să fac dintr-o migrenă o dramă în mai multe acte? Groaznic. Nu, nu exagerez. Știi de ce? Pentru că mă întreb unde a dispărut omul care în urmă cu ceva timp alerga la trei dimineața la farmacie pentru a-mi cumpăra antipiretice și mă îngrozesc să nu-l găsesc. Mă întreb unde este omul care citea aceleași cărți pe care le citeam și eu doar pentru că vroia să avem subiecte comune de dezbătut și inima mi se chircește de teamă că l-am pierdut pentru totdeauna. Mă întreb dacă mai reprezint vreun punct de interes pentru tine, din moment ce dintre noi doi doar eu sunt cea atentă la pulsul relației noastre. Nu-mi doresc să te schimbi, să devii o trestie în bătaia vântului dorințelor mele. Vreau doar să mă simți, să-mi împărtășești trăirile așa cum fac și eu. Dintre noi doi eu am fost cea care am înțeles cât de important este să te ascult, să-ți dezleg enigmele prin ochii mei, să-ți alung incertitudinile prin puterea spiritului meu, să-ți ofer răspunsuri la întrebări nerostite. Nu m-am schimbat pentru tine, dar nu am ezitat nici măcar o clipă să mă cambrez pe nevoile tale pentru a le putea eradica. Am rămas constantă în iubirea pe care ți-o port și nu am încetat niciodată să o hrănesc cu atenția mea, pentru că știu că altfel ar fi murit. Dar oare tu ești conștient de toate aceste trăiri, de toate aceste procese afective care întrețin relația noastră? Oare realizezi cât de greu poate fi pentru un om să se simtă singur într-o relație duală? Îmi spui mereu că suntem suflete pereche, că m-ai căutat o viață până m-ai întâlnit, că sunt sensul existenței tale, că... Și atunci, de ce te comporți banal? Nu, iubirea nu se vorbește, ci se arată. Nu-mi spune că mă iubești, fă-mă să simt gustul iubirii pe care vrei să mă faci să cred că mi-o porți. Fă-mă să reînfloresc, așa cum am înflorit cândva doar pentru tine.




CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

AdNow

loading...