Spanglish - NonConformista

Spanglish


Sâmbătă după-amiază pe AXN o comedie romantică, Spanglish. De fapt, filmul poate fi încadrat atât la categoria menționată cât și în cea dramatică. Acțiunea filmului se desfășoară plecând de la un eseu pe care-l trimite Cristina Moreno(fiica unei mexicance) decanului Univerisității Princenton, în vederea obținerii unei burse, ca urmare a încurajării primite din partea acestuia. “Cred că am început drumul către acest eseu acum 12 ani, în Mexic, când tata ne-a părăsit…”, își începe Cristina eseul. Și continuă: “Mama m-a ținut în Mexic cât de mult a putut ea, apoi și-a dat seama că aveam o șansă să plecăm către America. Mi-a dat voie să dau o lacrimă, spunându-mi că am voie doar una, dar să fie una bună. Ea avea să fie Mexicul meu”. Fără îndoială, Flor(Paz Vega), mama Cristinei, a fost cea mai influentă persoană din viața acesteia, căutând mereu să o protejeze, evitând să plângă vreodată de față cu ea. Deși din eseu reiese că aceasta știa de lacrimile mamei sale, “șmecheria era să treacă peste asta(peste momentele în care plângea) cât mai repede și cât mai discret posibil. La rândul meu, atât de mult vroiam să o protejez că nu voiam să-i spun că o auzeam“. Pentru a nu pierde contactul cu partea lor culturală, la mutarea în America, Flor a ales ca ea și fiica sa să locuiască în Los Angeles, în cadrul comunității spaniole, deoarece acesta întrunea 48% din totalul locuitorilor. Însă după un timp ea descoperă că viaţa în America poate fi periculoasă,  mai ales când lucrezi ca menajeră pentru una dintre acele familii americane excentrice și trebuie să te lupți pentru a-ți feri fiica de tentații care pot fi dăunătoare în dezvoltarea armonioasă a unui copil. Filmul poate fi încadrat totodată și în categoria comediilor romantice, dacă ne raportăm la scenele romantico-comice generate de idila ce se înfiripă între John Clasky (Adam Sandler), tată devotat, bucătar renumit, având astfel posibilitatea de a-și pune familia la adăpost de grijile cotidiene, și Flor, care acceptă să lucreze ca menajeră pe timpul verii, în casa de vacanță pe care acesta o deține în Malibu. Sarea și piperul acestor scene sunt date de scenele haioase în care cei doi caută să depășească barierele culturale dintre ei, ea învățând engleza, el căutând cuvinte pe care ea să le înțeleagă. Ca un bonus, telespectatorul beneficiază de scene dintre cele mai hilare oferite de tandemul soție-soacră. Soția lui John, interpretată de Tea Lone, se lasă îndrumată de mama sa, alcoolică, pentru a-l putea recuceri pe acesta. Așa se face că atunci când John revine acasă, după ce-și petrecuse seara în compania lui Flor(ca urmare a unui scandal între el și soția sa), aceasta plânsă, complet răvășită, vrea să-i iasă în întâmpinare pentru a-l întreba dacă a avut relații intime cu Flor, dacă a mângăiat-o… Este însă placată, ca la rugbi, de către mama sa care o întreabă:” nu ai învățat că în astfel de momente ești cel mai mare dușman al tău? Tot ce poți face acum este să-i spui:”mă bucur că te-ai întors“. Filmul se termină cu plecarea lui Flor și a Cristinei din casa familiei Clasky, chiar a doua zi după seara pe care John o petrecuse împreună cu aceasta. Când Flor îi spune fiicei sale că nu doar că nu se vor mai vedea cu familia Clasky, dar va trebui ca aceasta să renunțe și la frecventarea școlii private la care fusese înscrisă de soția lui John, Cristina se exteriorizează, strigând în plină stradă:”nu poți să-mi faci una ca asta, nimeni nu renunță la o bursă“. Flor continuă să-și păstreze calmul până în clipa în care vrând să se apropie de Cristina, aceasta refuzând-o folosește o expresie tipic americănească: “am nevoie de spațiu. Fapt ce o determină să-i răspundă fiicei sale că nu vrea niciun spațiu între ele și de asemeni să-și exprime regretul că avea să-i pună întrebări existențiale la o vârstă atât de fragedă: “În momentul culminant al confruntării m-a întrebat: Asta vrei pentru tine, să devii ceva atât de diferit de mine?“. Așadar, filmul poate fi încadrat în ambele categorii. Poate fi privit ca o comedie romantică pentru abundența scenelor comice, dar și ca o dramă, dacă ne raportăm la alegerile pe  care Flor le face pentru ca fiica ei să nu uite locul de unde au plecat, să își asume identitatea. De altfel la finalul eseului și implicit al filmului telespectatorul simte că i-a fost aruncată o provocare indirectă, de a-și asuma la rândul său ceea ce este: “Am fost copleșită de încurajarea dumneavoastră de a trimite o cerere de admitere la universitate și de lista burselor puse la dispoziție. Așa cum sper că reiese din eseu, acceptarea dumneavoastră deși m-ar bucura, nu mă va defini. Identitatea mea se bazează cu mulțumire pe un singur lucru: “Sunt fiica mamei mele.”




Sigur O Sa Iti Placa

2 comentarii

  1. Frumoasa descriere , imi pare rau ca nu am vazut filmul ...dar l-am ''trait'' prin aceste cuvinte .
    Multumesc !:)

    Este o provocare de a cauta in noi ramasitele identitatii noastre si a le readuce in prim plan.:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Scrie un comentariu!





script

non