Ce se întâmplă când un bărbat îţi spune: „Pot. Fă-mă să vreau!”? Fie te întrebi dacă este impotent, cel puţin în faţa femeilor. Fie te întrebi dacă merită să-ţi pui mintea cu el sau cel mai indicat este să mergi mai departe, să-ţi canalizezi energia asupra celor care o merită cu adevărat. Mă întreb: „De ce să nu-i intru în joc? Ce aș avea de pierdut, în afară de ceva timp (pe care-l pierd oricum uneori)?” Îmi răspund: „Ce aş avea de câştigat, în afară de un consum nervos?”

Un bărbat care face asta, fie o face pentru că se simte prea sigur pe el, fie pentru că cinismul din el strigă prin fiecare fibră a sa. În primul caz, aş putea să merg o mână, să-l pun cu botul pe labe. Doar aşa, de amuzament.

În al doilea, este muncă inutilă. O luptă cu morile de vânt. Un cinic va desconsidera orice tentativă de a-l cuceri. Și asta nu pentru că eu nu aș putea să-l cuceresc, ci pentru că el nu se poate lăsa cucerit. Deşi, este posibil ca undeva, într-un ungher al inimii lui întunecate, să-şi dorească asta. Henry W. Beecher spunea: „Un cinic este o persoană care niciodată nu vede la cineva o calitate şi nu-i scapă niciun defect. Acesta este ca o bufniţă, vigilentă în întuneric, dar oarbă la lumină, furişându-se după dăunători, fără să vadă vreodată o pradă nobilă”.

Aşadar, spun pas şi-i răspund la rândul meu: „Pot. Fă-mă să vreau!”.

                                                                          Rita Drumeș