Iubirea nu implică suferinţă

Dragul meu M, Emil Cioran credea că a iubi înseamnă să suferi şi cum cei mai mulţi oameni fug de suferinţă, rămân puţini cei care ştiu să iubească. De ce sunt puţini cei care ştiu să iubească? te întreb. Zâmbeşti, considerându-mă o copilă naivă care încearcă să găsească o raţiune în actul iubirii, care pune întrebări infantile. Dacă copilăria înseamnă să ai o gândire necenzurată, să fii spontan, să visezi, atunci accept că sunt o dulce şi naivă copilă. 

Ştii de ce sunt puţini cei care ştiu să iubească? Pentru că nu mai există răbdare. Se ard prea repede anumite etape. Nu mai există preludiul iubirii(nu, nu cel al actului sexual, deşi au ceva puncte comune), acea perioadă în care cei doi parteneri caută să se descopere unul pe celălalt, să-şi adulmece unul altuia mirosul, să-şi citească sufletul privindu-se în ochi, să-şi versifice iubirea, să dialogheze prin şoapte întretăiate de acel fior interior, acel fior care duce la spasmul din stomac pe care-l asociem cu fluturii. Fiindcă nu mai există răbdare pentru a se cunoaşte în profunzimea fiinţei lor, după o vreme, după ce şi-au ars pasiunea, apare suferinţa. 



Doar cei care şi-au dorit cu adevărat ca relaţia lor să fie unică, să transceadă peste timp, care au avut timp să se cunoască aşa cum sunt şi nu cum şi-ar dori să fie, doar aceia au fost scutiţi de suferinţa iubirii, doar aceia şi-au trăit fericiţi iubirea, doar aceia au iubit cu adevărat.  

   Până la urmă, „asta-i singura fericire în viaţă: să iubeşti şi să fii iubit”, spunea “prietena” mea, George Sand. Iar acolo unde există iubire adevărată nu poate exista suferinţă. Nu crezi?

cu sinceritate R


din “ Scrisori către M “ de Rita Drumeș


CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

AdNow

loading...