Pe vremea când România mai avea navigatori, mai exact prin primăvara lui ’90, am avut (ne)plăcerea să-l cunosc pe Jean. De fapt numele lui era Teodor, dar își spunea Jean după numele amantei, care își spunea Jana, dar, firește, o chema Mirela.

Atât de mare era iubirea între ei, încât își aleseseră cele două aliasuri, Jean&Jana. Cei doi JJ, cum le spuneam eu, nu ar fi intrat niciodată în viața mea, dacă mama nu s-ar fi asociat cu soția lui Jean într-o afacere care viza administrarea unui bistrou-bar cu jocuri mecanice. Pe actele firmei “Amicii” apăream și eu ca acționar, cu 15%. Jean fusese cel care le propusese părinților mei să-i ia soția asociat, iar ai mei au acceptat. Dar m-au băgat și pe mine în joc, gândindu-se că așa ei vor deține mereu controlul.

Despre soția lui Jean nu știu prea multe, pentru că ea juca același rol ca și mine, figurant. Dacă eu mai dădeam pe la ai mei, pentru că-mi era dor să-mi văd mama, soția lui Jean nu avea niciun motiv, căci de afacere în sine se ocupa el. Se ocupa el, dar nu singur, ci împreună cu Jana. Tipa era făcută să fie afaceristă, chiar și în pat. Nu cred că el își dăduse seama că citește