Iată-i ajunși
pe români din cai nărăvași, precum păreau ei celor care îi
supravegheau din umbră, în animale domestice, de casă.
De
teama unui virus, posibil existent, dar necunoscut în felul cum se manifestă,
cum poate fi neutralizat, românii au acceptat să li se pună căpăstru.
Au
cedat de bună voie drepturile lor legitime, drepturi pentru care cei care i-au precedat
au luptat, plătind de cele mai multe ori cu propria viață.
Populația actuală a României nu a opus nicio minimă rezistență.
Așa, măcar de ochii lumii, cum se spune.
De
teama unui virus, posibil existent, nimeni nu a comentat contra măsurilor de
îngrădire a libertății de exprimare, libertății
de mișcare,
libertății
de a alege dacă vrea să fie sau nu internat(în cazul în care situația nu impune aceasta) sau de a fi
vaccinat. Niciun pâs împotiva încălcării vieții private.
De
teama unui virus, posibil existent, populația
actuală a României a acceptat, pe lângă
căpăstru și botniță
gândirii, să poarte la propriu botniță(mască),
deși
părerile celor îndreptățiți să
aibă o opinie în această situație(mă refer la virusologi) sunt împărțite.
Sunt
împărțite,
iar cele mai multe sunt contra obligativității purtării măștii, deoarece s-ar părea că purtarea
acesteia ar ajuta mai mult la a lua acest virus decât în a-l ține la distanță, a-l feri pe cel care poartă așa ceva.
De
ce? Deoarece, voluntar sau involuntar,
oamenii își
duc mereu mâna la față.
Fie pentru a împinge masca în josul feței, dintr-un motiv sau altul. Fie în
sens invers.
Fapt
care poate duce în cele mai multe cazuri la a lua contact cu virusul, în cazul
în care acesta se află pe mască.
Părerile,
așa cum am spus, sunt diferite și nu doar în această privință, ci și în felul în care sunt utilizate
protocoalele de aplicare a medicației în situația în care o persoană a contactat
virusul.
Această
dihotomie a poporului român merge și mai departe. Oamenii au fost împărțiți în cei care stau în casă și cei care se spune că ies în Linia I.
Nu prea am văzut ca cei din Linia I să
aibă ceva concret de făcut. Afară de faptul că pot reține în spital o persoană asimptomatică cât își doresc ei, chiar și 6
săptămâni, declarând că este spre binele acestei persoane și al comunității
din care face parte să fie spitalizată.
Și
asta fără să existe certitudinea că din momentul revenirii acasă acea persoană
asimptomatică nu ar putea să contacteze din nou posibilul virus.
Din
acest punct de vedere pare că cei care sunt în Linia I, cu sau fără rea intenție, creează un cerc vicios.
Nu
mă refer doar la medici și asistente, care au circumstanțe atenunate prin faptul că așa li se impune, ci și la puterea politică actuală.
ÃŽn
mod special la cei care emit Ordonanțe Militare pe bandă rulantă, încâlcând
dincolo de dreptul la viața
privată, liberatea de exprimare și mișcare, libertatea de a decide față de propria viață, Constituția României.
Mă
refer strict la cei care lovesc în religie, determinându-i pe bieții români să se lepede de Dumnezeu precum
cei care i-au nășit,
atunci când i-au botezat, s-au lepădat de satana în numele lor.
Mă
refer strict la cei care după bunul plac decid că un site sau altul trebuie
închis deoarece știrile
respective nu reflectă adevărul.
Dar
cum poți stabili un barometru al adevărului
sau cum poți
să te erijezi în cunoscător deplin al acestuia din moment ce este unanim acceptat
că adevărul absolut reprezintă cunoașterea deplină a unei probleme? Iar
celălalt mod de abordare al lui, cel al adevărului parțial, duce către o realitate relativă.
Așadar, cum ai putea, tu putere politică actuală
a României, să te erijezi în deținătoarea adevărului absolut din moment ce nici măcar tu nu știi de la o zi la alta ce ți-au pregătit Marile Puteri?
Pentru
cei care au discernământ propriu se vede de la o poștă că tu, putere politică actuală a României,
ești doar un canal de comunicare către poporul
pe care l-ai înfricoșat,
prezentându-i un viitor în care spectul morții va face parte din peisajul cotidian.
Firește
că într-o situație ca aceasta nimeni nu se mai întreabă
de ce nici până acum nu s-a aflat mijlocul de transmitere al posibilului virus.
Este
important ca noi toți să știm
dacă acest posibil virus a fost transmis printr-un animal către om sau dacă a
fost creat în mod artificial, într-un laborator, având ca scop final extincția
în masă.
De
ce este important să știm asta? Deoarece așa
vom ști
și
ce viitor ne-au prescris cei care ne trimit ordine prin tine, putere politică
actuală a României.
Ai
unica șansă
să te detașezi de tot ce a fost înainte, să devii
o Putere cu drepturi depline și nu un vasal supus, un emitent de
Ordonanțe
Militare care are ca scop final privarea de libertate a cetățenilor săi și vaccinarea împotriva voinței majoritare.
Ai
posibilitatea să dovedești
ce înseamnă să fii cu adevărat în Linia I.
Vei avea puterea de a rupe lanțul
"de iubire" cu Marile Puteri, să devii tu însuți
o Putere și
nu doar un biet vasal?!?
Nu
îți pune probleme pentru posibila
pierdere a electorilor, dacă nu își vor mai putea face concediile umplând
buzunarele altor țări!
Este cea mai minoră problemă. Poate că așa vor
avea posibilitatea să afle că și în țara
lor, România, sunt locuri care merită a fi vizitate și tratate cum se cuvine. Cu respect și iubire. Poate așa își vor da seama că banii care râmân
acasă ne fac viața
tuturor mai frumoasă.
Nu-ți fă
probleme că nu vor mai avea produse pe care le importăm, făină albă, mălai,
cartofi, zahăr...
ÃŽn mare parte sunt produse exportate de
noi prin firme care ni le revând ulterior cu adaos comercial substanțial. Așadar, nu vei face altceva decât să reașezi lucrurile în matca lor.
Totuși, evită să accesezi memoria de lungă
durată a adevăratului român, deoarece s-ar putea să îți fie "fatală" cu prima
ocazie pe care i-o vei oferi!
Românul
adevărat, care a rămas în țară și
care a îndurat și îngăduit nedreptăți de-a lungul zecilor de ani, poate accepta și renunța la multe, dar nu și
la Dreptul la viață
privată; Dreptul de exprimare liberă și mișcare așijderea. Dreptul de a decide pentru viața sa.
Așadar, atenție cei din "Linia I", la românul
adevărat care, atunci când nu ies lucrurile cum vrea, folosește sintagma "Nu mor caii când vor
câinii!"