Gesturi simple cu efect major
Gesturi simple cu efect major
Natura, universul, ne ofera ciclicitate.
Ziua urmeaza noptii, primavara succede iernii,
zilele saptamanii trec una dupa alta, intr-o binecunoscuta cadenta etc.
Alternanta, ciclicitate, succesiune
de zile si nopti, de anotimpuri si generatii.
Scara valorica a
generatiilor se schimba cu repezciune
de la o generatie la alta, ceea ce era important cu zeci de ani in urma astazi poate
fi banal, iar maine perimat.
M-am intrebat deseori
ce-i determina pe oameni sa considere unele sau altele
a avea valore sau nonvaloare.
Cu siguranta exista un
punct de refereinta, nu poate fi pretuit
ceva doar prin sine insusi.
Cum s-ar putea aprecia gradul de bunatate sau rautate al unui om, daca nu comparandu-l cu un altul?
Ar putea spune omul ca este fericit, daca
nu ar lua in calcul momentele in care a fost nefericit?!?
Poate decreta ca un an este mai bun fara sa aiba ca reper un altul?!?
Si cum s-ar putea afirma ca o generetie este mai
evoluata, daca nu comparand-o cu alta??
Legat de generatii, oare actuala nu este cumva superficiala, sintetica,
traind cu falsa impresie ca este mai evoluata decat precedentele?
Cum as putea sa fiu de acord ca aceasta generatie este mai evoluata
cand ea se pierde pe sine, pierde esenta a ceea ce este important pentru univers, omul?!
Omul a carui valoare poate fi stabilita doar raportandu-ne la univers.
In goana nebuna catre progres, oamenii
au uitat sa iubeasca un pom, sa
priveasca o floare, sa se extazieze privind un rasarit de soare sau sa aprecieze cerul noptii cu tot ce ofera el.
O prietena mi-a spus ca
nu are timp sa admire natura, aceasta
insemnand pierdere de timp, iar timpul
costa bani.
Poate ca avea dreptate.Dar
din unghiul din care privesc eu viata, cred ca a sfida uneori monotonul cenusiu
poate fi benefic pentru echilibrul interior, consolidandu-ti astfel sanatatea.
"Banii nu aduc fericirea, dar sunt
folositori", mi-a spus un prieten.
Oare cat de folositori mai pot fi unui bolnav incurabil, care ar
vrea sa-si mai cumpere o ora de viata ??
Traindu-si viata intr-un permanent galop, oamenii generatiei actuale
nu mai au timp sa se priveasca in ochi, sa-si zambeasca sau sa-si traiasca
viata cu adevarat.
Ceea ce are aceasta generatie in plus, fata
de precedentele, este agonia.
Felul in care au ales sa-si traiasca viata, nu este un mod de trai,
este o permanenta agonizare.
De aceea este bine ca uneori omul sa sfideze monotonia
cotidiana, sa se bucure de ceea ce-i ofera viata, o zi cu soare sau chiar una scaldata
in stropi de ploaie.
O zi petrecuta alaturi de
cei cei dragi poate sa-i prelungeasca viata sau sa-i dea un sens.
Niciodata nu va fi prea tarziu
pentru a imbratisa un pom, pentru a se hrani din vigoarea lui, pentru a invata
sa zambeasca unui semen pe strada sau pentru a rade cu sufletul.
Niciodata nu va fi tarziu
pentru gesturi simple cu efect major.
Rita Drumes
Constanta – 19 aprilie
2013
0 comentarii
Scrie un comentariu!