Vise arse


Vise arse
by Rita Drumeş

Mi-am ars visele în vatra sufletului,
Privind un timp dansul flăcărilor.
Ici o întoarce, dincolo o piruetă...
S-au stins treptat, cu o pală discretă.

La început le-am ars pe cele naive,
Conforme cu vârsta copilei timide,
Erau speranţe neclare, fireşti,
Care cu timpul iţi par nebuneşti.

A venit apoi rândul celor rebele...
Erau dantelării de adolescentă,
Cu viziuni mult prea idealiste
Pentru o societate concupiscientă.

Cele mature au urmat, mai apoi,
Şi am crezut în ele cu multă ardoare,
Neştiind că viaţa-i parior înăscut,
Care nu pierde când pune prinsoare.

Astăzi nu mai am vise naive, rebele
Sau arzătoare, am însă în suflet
Un pumn de cenuşă, cu care pot
Scrie, despre visele mele, un pamflet.

Rita Drumeş
Constanţa - 15 mai 2013

CONVERSATION

2 comentarii:

  1. Parca m-am regasit, am trecut de primele vise, acum sunt putin idealista, post adolesenta pot sa zic, dar vor trece si ele, insa nu vreau un pumn de cenusa, vreau sa realizez ceva, nu multe, cum am crezut ca pot, ceva bun si bine facut, cred ca asta e secretul.
    Scrieti foarte frumos, stimata doamna. Felicitari, mi-ati atins sufletul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc pentru că v-ați regăsit parțial şi de asemeni vă mulțumesc pentru felicitări. Vă doresc ca viața să vă ofere conjuncturile necesare pentru a vă atinge țelul! Toate cele bune și aducătoare de bucurii și împliniri!

      Ștergere

AdNow

loading...

Pin