Fetele “rele” ajung unde vor ele
Mare parte dintre femeile generației mele am fost crescute în credință față de Dumnezeu; cu respect față de familie și societate; cu teama de-a fi supuse oprobriului public, dacă
aduceam pe lume un copil fără să fi avut o relație legalizată. Am avut permanent deasupra capului o sabie imaginară a lui Damocles,
pentru a ne aminti ce ni s-ar fi putut întâmpla, dacă am fi îndrăznit să ne
lăsăm duse de val și ne-am fi lăsat deflorate de un altul decât cel care ar fi
urmat să ne devină soț. Virginitatea noastră era darul cel mai de preț pe care
puteam să-l oferim viitorului consort. Am fost crescute sub semnul fricii, cu
un set bine delimitat de norme de la care nu aveam voie să ne abatem. Așa se
face că femeia nu trebuia niciodată să fie ea cea care să invite bărbatul la
film sau la plimbare; nu ne erau permise efuziunile sentimentale; nu aveam voie
să abordăm subiecte
profunde într-o conversație tête-à-tête și multe alte astfel de reguli. Nu
aveam nici măcar dreptul de-a ne întreba de ce trebuia
să urmăm astfel de obiceiuri, darămite să ne mai spunem vreun punct de vedere
față de ele. Orice ieșire în afara tiparului însemna
ostracizare. Și cum existau și câteva exemple elocvente, câteva femeie
care îndrăzniseră să iasă în afara turmei, nu prea aveam curajul să ne asumăm
responsabilitatea de a fi altfel decât majoritatea. Cum să crești frumos sau
mai bine spus cu un mental sănătos, să te dezvolți armonios din punct de vedere
emoțional, trăind într-un astfel de mediu? Era ca și cum am fi trăit permanent cu
un drob de sare deasupra capului, un drob de sare care ar fi putut să cadă la
cea mai mică abatere de la aceste consuetudini. Astăzi, vorba aceea, “obiceiul s-a schimbat, vine fata la
băiat”. Cu alte cuvinte, femeile din generația care i-a urmat generației
mele sunt mai dezghețate, au evoluat într-un mediu complet diferit de al nostru
și trebuie să recunosc că unele dintre ele chiar s-au dezvoltat frumos, și-au
croit o viață reușită, demnă de respectul generației mele.
Ele au înțeles că pentru a putea evolua spiritual, emoțional, trebuiau să depășească
cutumele moștenite din generație în generație, să ne refuze pur și simplu moștenirea
pe care vroiam să le-o lăsăm. Ne-au demonstrat că teama este cel
mai distrugător sentiment uman, căci ea te face să bați pasul pe loc. Fie că
este o teamă ancestrală, o teamă impusă sau o teamă de a nu deveni ridicol,
dacă pui întrebări despre ceea ce nu cunoști. Ne-au învățat că ești mai
ridicol, dacă pleci capul și porți în suflet povara unor dorințe
neîmplinite, decât dacă îți asumi curajul responsabilității faptelor tale. Femeile
de astăzi ne-au dat o lecție de curaj și cu toatele, cele din generația mea, ar
trebui să le fim recunoscătoare
pentru că ne-au făcut părtașe la acest moment unic, în
care au dezavuat aceste cutume. Și toate astea pentru că ele au știut că
fetele bune ajung în rai, însă cele rele, cu ghilimelele de rigoare,
ajung unde vor ele. Unde anume? Acolo unde femeia are dreptul de a se manifesta
firesc, normal, să decidă pentru viața ei.
0 comentarii
Scrie un comentariu!