Iubirea nu se vorbește, ci…
.jpg)
Iubirea nu se
exprimă prin vorbe, ci se arată prin gesturi. Cum vine asta? Păi, dacă îmi
spui de 10, 20, 100 de ori într-o zi că mă iubești și a doua zi
ieși pe ușă trântind-o, pentru că nu ți-a plăcut ce am spus sau făcut, cum aș putea crede că
mă iubești cu adevărat? Dacă îmi aduci flori și apoi ai uitat complet de
existența mea, cum ar trebui să percep gestul tău? Da, știu că există și dragoste cu năbădăi sau că se mai spune că după o ceartă, o ieșire din tiparul cotidian, împăcarea este mai dulce
ca oricând. Însă eu prefer să nu ies prea mult din tiparul cotidian, cel puțin
în ce privește acest aspect al relației noastre. Prefer să nu-mi spui te iubesc
decât atunci când simți că dacă nu exprimi aceste două cuvinte inima îți va exploda în piept. Prefer să nu-mi spui niciodată te iubesc, dar să-mi arăți prin gesturi că îți pasă de ceea ce simt; cum mă simt când
îți spun că am o migrenă cruntă, iar tu nu auzi.
Cum mă simt în astfel de
momente care sunt rare, căci nu sunt femeia care să fac dintr-o migrenă o dramă în
mai multe acte? Groaznic. Nu, nu exagerez. Știi de ce? Pentru că mă întreb unde
a dispărut omul care în urmă cu ceva timp alerga la trei dimineața la farmacie
pentru a-mi cumpăra antipiretice și mă îngrozesc să nu-l găsesc. Mă întreb unde
este omul care citea aceleași cărți pe care le citeam și eu doar pentru că
vroia să avem subiecte comune de dezbătut și inima mi se chircește de teamă că l-am pierdut
pentru totdeauna. Mă întreb dacă mai reprezint vreun punct de interes pentru
tine, din moment ce dintre noi doi doar eu sunt cea atentă la pulsul relației
noastre. Nu-mi doresc să te schimbi, să devii o trestie în bătaia vântului
dorințelor mele. Vreau doar să mă simți, să-mi împărtășești trăirile așa cum fac și eu. Dintre noi doi eu am fost cea
care am înțeles cât de important
este să te ascult, să-ți dezleg
enigmele prin ochii mei, să-ți alung incertitudinile prin puterea spiritului
meu, să-ți ofer răspunsuri la întrebări nerostite. Nu m-am schimbat pentru
tine, dar nu am ezitat nici măcar o clipă să mă cambrez pe nevoile tale pentru
a le putea eradica. Am rămas constantă în iubirea pe care ți-o port și nu am
încetat niciodată să o hrănesc cu atenția mea, pentru că știu că altfel ar fi
murit. Dar oare tu ești conștient de toate aceste trăiri, de toate
aceste procese afective care întrețin relația noastră? Oare realizezi cât de greu poate fi pentru un om să se simtă singur într-o relație duală? Îmi spui mereu
că suntem suflete pereche, că m-ai căutat o viață până m-ai întâlnit, că sunt sensul existenței tale, că... Și atunci, de
ce te comporți banal? Nu, iubirea nu se vorbește, ci se arată. Nu-mi spune că
mă iubești, fă-mă să simt gustul iubirii pe care vrei să mă faci să cred că
mi-o porți. Fă-mă să reînfloresc, așa cum am înflorit cândva doar pentru tine.
0 comentarii
Scrie un comentariu!