Zile Pandemice
Mare parte dintre noi nu mai știm dacă este luni sau miercuri
sau altă zi din săptămână, deoarece toate zilele ne par la fel. Toate par să
curgă în aceeași cadență monotonă, fără să aducă nimic nou. Nimic care să ne
aducă speranța eliberării noastre dintr-un arest impus pe care nu-l înțelegem.
Nici nu avem cum să-l înțelegem când un bătrân este amendat pentru că a trecut
cu cinci minute peste cele două ore cotidiene în care i se permite să-și
cumpere cele trebuincioase în vederea supraviețuirii, motivându-i-se că este
spre binele său să stea în casă deoarece pe afară bântuie un virus care are ca
normă curmarea vieții celor trecuți de 65 de ani. In situația în care pe afară
între orele interzise circulației muritorului de rând, 22.00-06.00, circulă
autobuze încărcate la refuz cu oameni care pleacă să culeagă sparanghel în
Germania.
Ce "noroc" pe ei spre deosebire de bătrâni!!! Au putut
pleca deoarece doar cu câteva ore înainte de plecarea lor guvernul a dat o nouă
Ordonanță prin care a relaxat călătoriile cu avioane charter în afara
țării(zborurile charter sunt curse de avion specifice destinațiilor de vacanță,
sunt sezoniere și legate strict de un pachet de servicii turistice la sol cum
ar fi cazare, masă, transfer etc). Au trecut prin țară de-a lungul și latul ei
spre aeroporturi fără ca nimeni să le pună sub semnul întrebării integritatea
fizică, fără ca nimeni să se gândească că în trecerea lor pot lăsa viruși, care
pot ajunge în aer prin strănut, tuse, sau exprimare precipitată...
În cazul
lor, spre deosebire de cel al bătrânilor, sănătatea lor cât și faptul că pot
răspândi virusul nu a mai reprezentat o componentă vitală. Nici pentru ei și
nici pentru noi. În cazul lor legea a făcut excepție de la regula generală,
guvernanții demonstrându-ne cum poate fi dusă o lege în derizoriu. Să mai spună
cineva că Dumnezeu nu iubește poporul român. Cel puțin o parte din el. Acea
parte care pleacă și vine când vrea în țară. Acea parte iresponsabilă care
devine, în situații ca cea din zilele acestea, monedă de schimb. Nici nu mai
este atât de important să știu cine și ce a primit, ci când ni se va permite să
ieșim din casele noastre mici, care ne par și mai mici zilele acestea, fiind
adunați cu toții laolaltă. Mă interesează de ce nu putem ieși să ne luăm Lumină
de Înviere, dacă 2000 de persoane au putut să stea unele lângă altele timp de
zeci de ore fără să se pună în discuție problema pandemiei.
Dacă pentru aceste
persoane pandemia a fost trimisă în stand-by, ba chiar s-a emis și o nouă
ordonanță care a făcut concesii, de ce nu s-ar putea face și pentru Noaptea de
Înviere? De când a apărut această problemă cu acest virus mă tot gândesc că
pare ciudat momentul în care a început să se răspândească, respectiv anul
acesta, deși el a apărut de la finele anului trecut. Debutul lui apare înaintea
Sărbătorilor de iarnă și cunoaște apogeul înaintea celor Pascale. De ce? Pentru
că Nașterea este importantă pentru lumea creștină, dar Învierea este aș putea
spune Fundamentală. De ce este ea așa? Pentru că oferă Speranță. Speranța poate
fi scânteia care pune lumea în mișcare și aduce lucrurile în matca lor
firească. Oare nu cumva asta trebuie luată muritorului de rând, Speranța?
Firește că pe lângă multe alte drepturi cum ar fi cel la exprimare liberă; la
accceptarea sau refuzul vaccinării cu un vaccin care poate să producă mai mult
rău decât bine; liberei circulații în interiorul și în afara granițelor țării,
la apartenență la un grup, la demnitate... Oare nu cumva avem parte de ceva
mult mai profund zilele acestea? Oare nu cumva ni se arată că nici măcar
credința în existența lui Dumnezeu nu ne poate ajuta? Ce-i rămâne unui om
înfricoșat de iminenta sa moarte sau a ființelor dragi, dacă nu credința sa și
speranța într-un mai bine care va veni cândva? Zilele acestea se joacă cărți
mult mai mari decât cele care ni se arată limpede.
11 aprilie 2020
Rita Drumeș
0 comentarii
Scrie un comentariu!