Acum curbă e “dă bine” - NonConformista

Acum curbă e “dă bine”

De mică o tot auzeam pe Buna spunând: “Curba, dacă o scuipi, spune că plouă”. Deși nu-mi era prea clar cum un scuipat se putea transforma în precipitație și dacă așa ceva era realmente posibil, înțelegeam totuși din tonul plin de sarcasm și dezgust al Bunei că nu era de bine. Că ea, curba, este o ființă nepăsătoare, care nu dă doi bani pe morală, am înțeles ceva mai târziu, cam pe când îmi luam rămas bun de la copilărie și mă întâlneam cu adolescența. Ceea ce nu am înțeles sau mai bine spus nu înțeleg de ceva ani încoace este cum de s-a ajuns ca ea, curba, să fie apreciată în detrimentul femeii exemplare. Cum este posibil ca ea, curba, care duce o viață desfrânată, fie că e dată cu acte unui încornorat, fie că e solo, să fie o damă respectată de societate? 



Văzând ce se petrece acum în societatea românească, cu această inversare a polilor scării valorice, stau strâmb încercând să chibzuiesc drept, întrebându-mă dacă gospodina cuminte și devreme acasă nu ar trebui să devină olecuță” curbă. Asta doar dacă are cumva pretenția de a fi respectată. În treacăt, îmi permit să-i sugerez să nu-și dorească un astfel de respect. După cum se vede treaba, de unde stau eu și mă chibzuiesc, o femeie care își vede de casa ei, care caută să împace și cariera și familia, nu prea mai are șanse să fie apreciată nici de ai ei, nici de cei cu care-și petrece cel puțin opt ore pe zi în afara căminului conjugal. De ce? Pentru că este percepută ca o persoană anostă, care prin viața ei perfect rectilinie nu mai poate să surprindă cu nimic, cu atât mai puțin să mai trezească interesul celor cu care relaționează. În schimb ea, curba, este ca  un perpetuum mobile, care poate să surprindă mereu prin energia acțiunilor sale, fără să-i pese însă de ce cred cei cu care interacționează

Ceea ce mă intrigă în toată această ecuație nu este musai respectul pe care i-l dă societatea, ci faptul că el este amestecat cu un gen de admirație care mie îmi scapă, știind că o femeie lipsită de etică ar trebui sancționată și nu sanctificată. Rămân de fiecare dată siderată când aud:” Nevasta lui cutărescu e curbă, dar e curbă inteligentă… dacă nu era ea, el nu ajungea director; nu aveau casa care o au…“ sau “ O știi pe xuleasca? Curbă deșteaptă! Nu s-a măritat, dar îi jonglează pe trei pe degete, de nu știu ăia ce li se întâmplă. Unul i-a cumpărat vila, altul a dus-o la Paris…“. De unde ar trebui să trag concluzia că nu contează că ești curbă, că acum e “dă bine”. La vremuri noi, etici noi. Dacă ar fi trăit Buna acum, ar fi trebuit să declame apreciativ, într-un puseu de admirație, ceva de genul: “ Nu întoarce vântul pomul, cum întoarce curva omul “.


                                                                Rita Drumeș






Sigur O Sa Iti Placa

1 comentarii

  1. E o mare diferenta intre a fi ''fata rea'' si a fi curva .
    Fetele rele au curajul de a se opune unor principii invechite , si bine fac ! ...iar curvele nu au principii.

    Societatea ...decade , din pacate ! Admira si promoveaza tot ce este socant , imoral .

    RăspundețiȘtergere

Scrie un comentariu!





script

non